Născută în 1870 în Chiravalle, în provincia Ancona, Maria Montessori a fost prima femeie care a practicat medicina în Italia după absolvirea Facultăţii de Medicină a Universităţii din Roma în 1896.

Medic fiind, Dr. Montessori a fost în permanentă legatură cu copiii şi a devenit profund interesată de dezvoltarea lor. În urma unei cercetări atente şi minuţioase, ea a realizat că micuţii îşi construiesc propriile lor personalităţi pe masura ce interacţionează cu mediul înconjurător.

Metoda ei de abordare a educaţiei a rezultat dintr-o solidă cunoaștere a biologiei, psihiatriei şi antropologiei. Astfel, ea a studiat copii de toate rasele şi culturile din numeroase ţări, ajungând să realizeze în cele din urmă că legile dezvoltării umanităţii sunt valabile oriunde. Dr. Montessori şi-a continuat aceste observaţii, aprofundându-le şi lărgindu-şi aria de cunoaștere până la moartea sa, în 1952. Maria Montessori a deschis prima Casa dei Bambini (Casa Copiilor) în unul dintre cele mai sărace cartiere din Roma, pe atunci notoriul Quartiere di San Lorenzo. „

„Era în 6 ianuarie (1907), când a fost deschisă prima şcoală pentru copiii cu vârste cuprinse între 3 şi 6 ani. Nu pot să spun că era bazată pe metodele mele, pentru că acestea nu existau la acel moment. Dar în această şcoală, metoda mea avea să ia fiinţă în cel mai scurt timp. În acea zi însă nu era nimic de văzut decât copii săraci, murdari şi nefericiţi cu maniere grosolane şi timide totodată, mulţi dintre ei plângând, majoritatea provenind din familii iliterate şi care mi-au fost lăsați în grijă... Copiii erau atât de înlăcrimaţi şi înspăimântaţi, atât de ruşinoşi încât îmi era imposibil să-i fac să vorbească; feţele lor erau lipsite de orice urmă de expresie, iar ochii priveau nedumeriţi ca şi când nu văzuseră nimic în viaţa lor. Ar fi interesant de ştiut circumstanţele iniţiale care le-au oferit posibilitatea acelor copii să treacă printr-o asemenea transformare, sau mai degrabă, ce a condus la apariţia acelor copii noi, ale căror suflete sau dezvăluit cu atâta strălucire încât au reuşit să răspândească această lumină în lumea întreagă.”

Şi într-adevăr, a fost ca si când această strălucire a trezit conştiinţele, pentru ca după doar 6 luni de la deschiderea Casei Copiilor, oameni de toate felurile de pe toate continentele au venit să vadă copiii miraculoşi ai Mariei Montessori.

Dr. Montessori a fost convinsă că educaţia începe la naştere şi că primii ani din viaţa unui copil, fiind cei care-l şlefuiesc pe acesta cel mai mult, sunt şi cei mai importanţi, atât fizic cât şi mental. Ea a simţit că, în aceşti primi ani, copilul are aşa numitele „perioade senzitive” în timpul cărora este în mod particular receptiv la anumiţi stimuli. Această receptivitate către anumite lucruri durează doar până când necesitatea respectivă este împlinită.

În 1909, Dr. Montessori a ţinut primul ei curs, aşteptându-se să aibă studenţi doar dintre educatorii italieni. Spre surprinderea ei, au participat şi persoane din ţări străine. Munca Mariei Montessori a continuat şi treptat a fost acceptată în multe ţări europene şi în alte părţi ale lumii. În 1915, Dr. Montessori a fost primită cu mult entuziasm şi în Statele Unite, unde au fost deschise apoi foarte multe şcoli bazate pe cursurile ţinute de aceasta. Întoarsă în Europa, a continuat seria conferinţelor în mai multe ţări şi şi-a petrecut mult timp cu aprofundarea cercetărilor personale.

Pentru munca ei, Dr. Montessori a primit nenumărate distincţii şi onoruri. În timpul războiului, filosofia ei fiind interzisă de regimul nazist, Dr. Montessori a creat mişcarea Montessori din India, unde şi astăzi se bucură de multă preţuire.

Maria Montessori a murit în 1952 în Olanda, la vârsta de 81 de ani. După moartea ei, Mario, fiul ei, a devenit succesor la conducerea Asociaţiei Internaționale Montessori (AMI), organizaţie creată de Maria Montessori, cu sediul în Amsterdam.