Evaluare

Evaluare

Evaluarea  în școala Montessori se realizează printr-o analiză calitativă a performanţelor copiilor, nu prin clasificarea și compararea elevilor prin notare. Evaluarea Montessori cuprinde: observaţii zilnice, fişe zilnice de progres, raport periodic cu descrierea evoluţiei de ansamblu a copilului (socială, academică, emoţională), puncte tari şi puncte slabe precum şi modalităţi de îmbunătăţire a punctelor slabe, portofoliul de lucrări şi proiecte al copilului, ședințe săptămânale sau la două săptămâni cu copiii, în care aceştia consemnează împreună cu învăţătorul activităţile şi competenţele dobândite în perioada respectivă.

Învățătorul Montessori își face cu grijă însemnări pentru a se asigura că elevilor li se arată prezentările potrivite atunci când aceștia sunt pregătiți să le primească. Observațiile zilnice și însemnările detaliate îl ajută pe învățător să planifice lecțiile individuale care urmează, pentru fiecare copil în parte. 

Învățătorul Montessori face însemnări și observații pentru lecțiile prezentate, lucrul realizat de copil după prezentarea lecției, progresul copilului, jurnalul zilnic ținut de copil, dificultăți întâmpinate de anumiți copii și felul în care aceste dificultăți au fost depășite, ședințele individuale cu fiecare copil în parte (o dată pe săptămână sau la două săptămâni).

Evaluarea, strâns legată de observarea copiilor, este un proces continuu într-o clasă Montessori. Este una dintre caracteristicile esențiale ale metodei. Observarea comportamentului repetat al unui copil este o modalitate de a înregistra schimbările care apar în dezvoltarea acestuia.

Predarea în stil Montessori și metodele de învățare furnizează oportunități pentru evaluarea formativă. Iată câteva exemple:

  • Întrucât lecțiile sunt prezentate în mod individual sau în grupuri mici, învățătorul poate observa cu ușurință și poate nota nivelul de înțelegere al fiecărui copil. Înainte ca lecția să ajungă la final, fiecărui copil i se înlesnește posibilitatea de a arăta cum se utilizează materialul respectiv. Orice copil care are nevoie să i se mai predea o dată aceeași lecție poate participa cu următoarea ocazie, împreună cu un grup de copii, la aceeași prezentare.
  • Multe dintre materiale au în sine controlul erorii, așa că este ușor ca atât copilul cât și învățătorul să știe dacă informația, abilitățile și scopul materialului au fost însușite. Design-ul în sine al materialului face ca însuși elevul care lucrează să își poată da seama dacă ceva este greșit. Acesta va ști atunci că va trebui să ceară să-i fie repetată prezentarea ca să o poată înțelege mai bine.
  • Faptul că elevii își aleg propria lor activitate spune mult despre interesele și abilitățile lor la un moment dat, ceea ce învățătorul observă și notează.
  • În timpul ședinței individuale obișnuite pe care o are cu învățătorul o dată pe săptămână sau la două săptămâni, copilul de peste șase ani devine co-evaluator al propriei activități, împreună cu învățătorul. Analizează împreună jurnalul zilnic al copilului, portofoliile și proiectele terminate, stabilesc împreună ce urmează și discută eventualele dificultăți care au apărut pe parcurs.