Concentrarea la vârstă mică

Niciodată copiii nu sunt prea mici pentru a se concentra.

Adeseori noi, adulții, ne gândim că un copil la vârstă mică este prea mic pentru a se concentra o perioadă mai lungă de timp. În realitate, copilul trăiește nevoia de a se concentra încă din copilăria mică. El este capabil să își mențină trează atenția perioade mai îndelungate de timp dacă face o activitate pe care o alege singur, fiindcă aceasta răspunde unei nevoi vitale, unui elan interior. Este cu totul altceva atunci când activitatea și timpul pe care trebuie să i-o aloce îi sunt impuse. Activitatea liber aleasă satisface nevoia de descoperire a copilului. 

În accepțiunea Mariei Montessori, copilul are nevoie “să-și dezvolte facultatea de concentrare, cheie de boltă a unei dezvoltări armonioase.” Copilul are nevoie să se concentreze. Așa cum totul se exersează, concentrarea se exersează și ea. Conștientizând importanța acesteia, adultul o poate favoriza foarte ușor, respectând activitatea spontană a copilului.

Copiii au nevoie să le fie protejate momentele de concentrare, având în vedere valoarea acestora pentru dezvoltarea lor. Concentrarea este generată de activitate. Un copil absorbit de o activitate este un copil pe cale de a-și structura gândirea, de a se construi mental. El experimentează, resimte și, apoi, își organizează percepțiile. 

Punctul de plecare este reprezentat de interesul copilului. Odată ce copilul este atras de o activitate, își concentrează întreaga atenție asupra acesteia, o repetă de mai multe ori și ajunge la concentrare.  Concentrarea în sine este expresia muncii sale interioare. Repetiția aduce copiilor bucurie și ajută la interiorizare. Prin repetiție, copilul ajunge la concentrare, aceasta din urmă facilitând învățarea. Concentrarea duce la formarea de noi conexiuni neuronale, prin intermediul cărora este posibilă învățarea.

E mare bucuria pe care o citim pe chipul unui copil concentrat. O plăcere să îl vedem astfel! Atunci când se  concentrează, copilul se construiește pe sine. Copilul mulțumit de activitatea pe care o face este un copil liniștit, calm. Setea sa de cunoaștere este satisfăcută. Și cu cât învață, cu atât iubește mai mult procesul de învățare. Orice acțiune care solicită copilului atenția poate da naștere unui moment valoros de concentrare. Copilul se construiește psihic colecționând experiențe care-i permit să formeze imagini mentale și conexiuni neuronale noi (sinapse). 

Ferindu-ne să întrerupem copilul atunci când el este concentrat, îi permitem să păstreze și chiar să întărească această capacitate naturală de a se concentra. Dacă îl întrerupem sau îl împiedicăm să termine acea activitate, întrerupem un efort psihic valoros. Copilul riscă, astfel, să se înfurie, fără măcar să își dea seama în ce măsură conta pentru el acea activitate. Nu este neapărat capabil să verbalizeze frustrarea, mai ales dacă nu are încă limbajul dezvoltat, așa că se manifestă comportamental într-un alt mod (ex. bate din picioare, se tăvălește pe joc, plânge puternic etc.). Acea activitate a copilului, care nouă, adulților, ni se pare derizorie, pentru el poate avea o importanță uriașă.

Concentration is the key that opens up to the child the latent treasures within him. (Maria Montessori) 

Dacă pentru noi, adulții, repetiția este plictisitoare, mulți dintre noi fiind în permanentă căutare de varietate, copilului aceasta îi aduce plăcere. Copilul repetă de nenumărate ori o activitate până când reușește să progreseze, să stăpânească o deprindere, o abilitate sau să dobândească o competență, și o face cu plăcere. 

Conștientizarea importanței capacității de concentrare a copiilor în dezvoltarea lor ne ajută pe noi, adulții, să tratăm cu grijă și respect momentele lor prețioase de concentrare. Este valoros să știm să le recunoaștem pentru a le folosi în învățare, pentru că nu există decât un singur mod de a învăța pe cineva și anume acela de a-i trezi cel mai profund interes și o atenție vie și constantă. 

Materialele pe care le găsesc copiii în mediul Montessori au darul de a le prilejui frumoase momente de concentrare. În lucrul cu acestea, copiii au posibilitatea să repete secvențialitatea pe care o implică fiecare până ajung la un nivel ridicat de stăpânire a lor. Treptat, timpii de concentrare cresc și, odată cu aceștia, și nivelul încrederii de sine, copiii ajungând singuri la finalitate. Pentru a evita întreruperile în lucrul copiilor, este important ca materialele din mediu să fie constant pregătite (să fie complete). Astfel, intervalele de lucru ale copiilor devin din ce în ce mai lungi iar copiii au posibilitatea să desfășoare o activitate concentrată și ordonată. Concentrarea are și darul de a-i disciplina pe copii. 

Cheia întregii pedagogii se află cu siguranță aici: să știi să recunoști momentele prețioase ale concentrării pentru a le folosi în învățare. (Maria Montessori) 

Calitatea atenției noastre, a adulților, este la fel de importantă. Aceasta favorizează calitatea concentrării copiilor. Este prețios să ne îngrijim de dispoziția noastră interioară atunci când suntem alături de ei. Grija pe care o purtăm mediului pe care îl oferim copiilor îi ajută să se organizeze interior. 

A le permite copiilor să se concentreze înseamnă a le oferi posibilitatea de a se hrăni intelectual, de a crește în liniște și de a-i incita să se deschidă către lume. Să respectăm, așadar, activitatea spontană a copilului și să o protejăm, astfel încât să aibă un scop. 

Bibliografie: 

Charlotte Poussin – Pedagogia Montessori explicată părinților (Editura Gama, 2017)

Maria Montessori – Copilul în familie (Editura Vremea, 2015)

* Articol scris de Mihaela Lepădatu, educator AMI în comunitatea 2-3 ani Montessori Kindergarten of Bucharest.