Adaptarea la grădiniță

PRIMA SEPARARE IMPORTANTĂ PENTRU COPIL

Începerea grădiniței este o etapă importantă în viața copilului, cu atât mai mult cu cât reprezintă prima separare (pe o perioadă mai lungă de timp din zi) a copilului de singurul mediu cunoscut lui până atunci, mediul casei sale. Grădinița reprezintă un spațiu nou pentru copil. De aceea este important să-i dăm timp pentru a se familiariza cu noul mediu și pentru a-l descoperi în ritmul său. 

În viața unui copil, separările sunt foarte importante. De modul în care se realizează prima separare a copilului de mediul său de bază (familia) și integrarea sa în comunitatea de la grădiniță depinde calitatea viitoarelor sale separări, respectiv, integrări în medii noi, în diferite etape de vârstă (ex. școala, liceul etc.).

Toate separările care vor urma în viața copilului se creează pe tiparul celei dintâi. De aceea este important să nu grăbim adaptarea la grădiniță, aceasta să fie cât mai lină, observând comportamentului copilului și mesajele pe care ni le transmite. În timpul perioadei de adaptare, copilul dobândește treptat încredere în adulții de la clasă și în ceilalți copii (colegii săi), dar și în el însuși. 

La vârstă mică, copilul are nevoie de un atașament sigur, adică, să știe că părinții lui sunt acolo să răspundă necondiționat și prompt nevoilor sale, să îi ofere afecțiune, siguranță, sprijin. Acest tip de atașament îl ajută să se separe de ei, să construiască noi relații, să observe că atenția și grija se oferă și altor oameni din mediul lui. Este nevoie, de asemenea, ca părinții să dea dovadă de răbdare și să manifeste încredere în capacitatea copilului de a se desprinde în ritmul propriu și de setarea așteptărilor lor dincolo de un grafic general.

SCHIMBARE CU IMPACT MARE ÎN VIAȚA COPILULUI

Primele săptămâni ale copilului la grădiniță iau forma perioadei de adaptare. Ca orice proces de schimbare din viața unui om, aceasta generează emoții, gânduri, temeri, cere efort, ceea ce poate face procesul în sine nu tocmai ușor. Am putea spune că este vorba de o dublă adaptare: pentru copil, aceasta presupune construirea unei relații de încredere cu un mediu nou și cu persoane noi pe care le privește la început rezervat, cum este și firesc; pentru mamă, înseamnă desprinderea de copil și construirea unei relații de încredere cu adulții de la clasă (educatorii), cărora le încredințează cea mai importantă ființă din viața ei.

Sentimentele de siguranță și încredere au nevoie de timp pentru a se construi. O adaptare blândă, în care copilul are alături de el părintele, face procesul de adaptare în sine mai ușor de parcurs pentru ambele părți. O acomodare treptată îl securizează pe copil și îi diminuează zona de necunoscut. Pentru o adaptare lină a copilului, este important ca adultul care îl însoțește la grădiniță (mama/ tata/ bunica/ bona) să aibă un program flexibil pe perioada adaptării. De asemenea, benefic pentru el este și ca persoana care îl însoțește la grădiniță să fie părintele/ adultul de referință de care se poate separa mai ușor. 

Nu există formulă magică pentru o adaptare ușoară și rapidă a copilului la grădiniță, la vârstă mică. Diferențele individuale sunt mari între copii. Unii dintre ei au nevoie de mai mult timp decât alții să se simtă în siguranță în noul mediu, au nevoie de mai multă răbdare și înțelegere. Temperamentul copilului, experiențele lui anterioare de separare, dar și starea emoțională a părinților lui, trăirile pe care aceștia i le transmit, precum și așteptările lor fac diferența. Starea emoțională a părinților funcționează asemenea unui “barometru” pentru copii. În funcție de acesta, copiii evaluează, în general, situațiile în care se află ca fiind sigure sau nu. 

TRANSFERUL DE ÎNCREDERE PĂRINTE - EDUCATOR

Pentru copiii de vârstă mică este foarte important ca starea interioară a părinților să fie marcată de calm, răbdare, încredere. Dacă simt în părinții lor îndoială, ezitare, neîncredere, o vor prelua și ei. Astfel, creșterea nivelului lor de anxietate va face și adaptarea mai anevoioasă. Suportul primit de părinți din partea educatorilor de la clasă poate face diferența. Primind din partea educatorilor clarificările de care au nevoie, frământările părinților scad, confortul și încrederea luându-le locul. 

Transferul de încredere pe care părinții îl fac în educatoare, precum și modul în care le vorbesc copiilor despre grădiniță (pe un ton calm, cu zâmbetul pe buze, încrezători că experiența de la grădiniță le va fi benefică și frumoasă) sunt importante. Este benefic pentru copii ca prin conversațiile pe care părinții le poartă cu ei, să primească emoții pozitive despre cât de frumos este la grădiniță și despre experiențele plăcute care îi așteaptă acolo. Astfel, copiii primesc și predictibilitate pentru că vor ști la ce să se aștepte, iar activitățile și programul structurat de la grădiniță nu vor mai părea atât de înspăimântătoare pentru ei. 

La vârstă mică, copiii au nevoie să fie pregătiți, să li se explice ce urmează să se întâmple la grădiniță. De aceea este important ca părintele să-i transmită copilului dimineața (până începe să își interiorizeze rutina din zi) un mesaj pregătitor cu privire la ce urmează să se întâmple în zi (ex. că merge la grădiniță, unde se întâlnește cu doamnele educatoare și cu copiii, că se joacă,iar odată cu creșterea timpului la grădiniță, adăuga celelalte momente din zi, respectiv, că mănâncă cu colegii, doarme puțin și, apoi, mami/ tati vine să îl ia acasă). Amintirea rutinei, menționarea întocmai a secvențialității activităților din zi le conferă copiilor siguranță. Această rutină ajută să fie întărită în zi copiilor și de către cadrele didactice de la clasă.â

DURATA PERIOADEI DE ADAPTARE  

Durata perioadei de adaptare nu poate fi fixă. Este firesc ca ea să difere de la un copil la altul, fiecare având ritmul său de a asimila schimbarea. Tranziția progresivă de la mediul de acasă la cel de la grădiniță implică și o creștere graduală a timpului petrecut de copil la grădiniță. La început, copilul petrece 1-2 ore/zi la grădiniță, fiindu-i monitorizată atent evoluția stării (de către educatoare împreună cu părinții). Este important ca plecarea de la grădiniță să fie făcută de copil într-o stare de bine, existând, astfel, premise bune ca acesta să își dorească să revină cu bucurie la grădiniță și în ziua următoare, așadar, fără a fi atins un prag de oboseală prea mare. 

Timpul petrecut de copil la grădiniță este benefic să fie crescut treptat, în acord cu evoluția sa, programul său de activități din zi putând fi completat, după depășirea perioadei de adaptare, cu masa de prânz servită la grădiniță și cu programul de somn la grădiniță. Tranzițiile către masa de prânz și somnul de prânz la grădiniță este nevoie să fie delicat realizate, cu acordul copilului și cu multă susținere din partea părinților și cadrelor didactice, cu atât mai mult cu cât acestea se întâmplă într-un moment din zi când nivelul de oboseală al copilului este ridicat și, implicit, nivelul său de cooperare mai scăzut.

ASPECTE CARE POT FACE DIFERENȚA

În reușita procesului de adaptare în sine contează în mare măsură aspecte precum:

- Părintele-însoțitor să aștepte într-un spațiu dedicat separării (ex. un fotoliu, un scăunel, o canapea), situat înafara clasei, dar în proximitatea acesteia, pentru a putea fi văzut de copil. Părintelui îi revine sarcina să întărească în dialogul cu copilul mesajul cadrelor didactice de la clasă referitor la destinația sălii de clasă (este dedicată doar copiilor și adulților de la clasă). Astfel, în timp, despărțirea va fi mai ușoară iar copiii vor înțelege care este motivul pentru care părinții nu pot intra în clasă iar ei vor rămâne la grădiniță pentru acel mediu (atractiv), special pregătit pentru ei. 

- Pe măsură ce crește timpul petrecut de copil la grădiniță iar părintele se retrage treptat din mediul grădiniței, copilul ajungând să poată rămâne la grădiniță (fără părinți) cel puțin program scurt (ex. până la prânz), este important modul în care se realizează despărțirea copilului de părinte dimineața. O despărțire bruscă nu îl ajută pe copil, dar nici una prelungită, așa cum nu este potrivită nici ținerea copilului în brațe de către părinte, în timp ce educatoarea încearcă să îl preia. Pentru copii este mai benefică o despărțire scurtă, marcată de o îmbrățișare caldă, completată de mesajul asigurator că mami/tati se întoarce să îl ia de la grădiniță, precizându-i momentul (ex. după joaca afară, după masa de prânz sau după somn). Pot exista și situații în care copilul să își exprime greul despărțirii prin lacrimi. Acesta poate fi un moment favorabil pentru copil pentru crearea unei relații de atașament și cu alți adulți, iar cadrele didactice de la clasă vor fi lângă el, pentru a-l ajuta să se liniștească. 

- Începerea perioadei de adaptare a copilului la grădiniță să nu se realizeze cu puțin timp înaintea revenirii în activitate a mamei/ tatălui (adultului care îl însoțește în adaptare). Este evitată, astfel, posibilitatea creării unei presiuni/ stări de disconfort în părinte, stare pe care, implicit, copilul o va prelua. Pauzele lungi, discontinuitatea în ritmul adaptării, lipsa de constanță a adultului care a început procesul de acomodare cu copilul pot afecta continuitatea adaptării, prelungind perioada acesteia. 

Prin prisma tuturor argumentelor invocate, întărim pledoaria pentru acomodarea blândă a copilului la grădiniță, aceasta având marele beneficiu că favorizează o desprindere treptată, ce-i lasă timp copilului pentru cultivarea siguranței și încrederii, dar și a deschiderii către experiențele noi care vor veni către el. 

În calitate de părinți, este valoros să păstrăm în minte ideea că “Timpul este cel mai prețios cadou pe care un părinte îl poate oferi copilului său. Cu o perioadă corespunzătoare nevoilor sale, copilul se va adapta în mod natural noului său mediu.” (Charlotte Poussin – Montessori de la naștere la 3 ani). 

Bibliografie: 

Charlotte Poussin – Montessori de la naștere la 3 ani (Didactica Publishing House, 2017)

Hedvig Montgomery - Anii de grădiniță (Editura Trei, 2020)

* Articol scris de Mihaela Lepădatu, educator AMI în comunitatea 2-3 ani Montessori Kindergarten of Bucharest.