Lucru individualizat cu fiecare copil în parte
Montessori Kindergarten of Bucharest (MKB) este prima grădiniță Montessori deschisă în București (în 2007) și are misiunea de a promova educația de tip Montessori la un nivel cât mai înalt, respectând fiecare copil în parte și încurajându-l să se dezvolte în ritmul său propriu, cultivându-i dorința de cunoaștere și în afara grădiniței.
Lucru individualizat cu fiecare copil în parte
Bucuria de a învăța
Montessori School of Bucharest (MSB) s-a deschis în 2011, cu o clasă pentru copii de 6-9 ani. A fost o creștere firească și o continuitate pentru copiii noștri de la Montessori Kindergarten of Bucharest. Educația dintr-o școală Montessori corespunde cu specificul dezvoltării psihologice a copilului iar materialele Montessori asigură trecerea firească a copilului de la explorarea senzorială la operarea în abstract.
Evaluare bazată pe o analiză calitativă a performanţelor copiilor
Voința de a învăța
De Ziua Internațională a Profesorului și Ziua Mondială a Educației, atât părinții, cât și profesorii din comunitatea noastră au împărtășit câteva gânduri despre profesorii lor sau ai copiilor lor.
CiteșteAtunci când dimensiunea noastră de persoane primește sens, atunci putem oferi sens și celorlalți: îi putem vedea ca persoane delimitate, aparte, și putem face lucruri cu sens pentru ei.
CiteșteCând copiii învață să citească singuri, mulți părinți renunță să le mai citească acestora cu voce tare. Beneficiile cititului cu voce tare nu se opresc însă la o vârstă anume - de fapt, există motive serioase să continuăm să le citim copiilor, chiar și atunci când aceștia au ajuns la vârsta adolescenței.
CiteșteMi s-a încețoșat mintea. Era praf de oboseală și la fel eram și eu. Era prea greu să o adorm. Să fiu prezentă și relaxată, să o alin, să îi zâmbesc și să am răbdare. Să mă conectez la ea. Cum se făcea asta, să te conectezi la copil – și la tine însuți, fără să dai de griji, nesiguranțe, preocupări, frici, îndoieli, în toată ființa ta? Cum face o mamă asta, că eu parcă am devenit un robot?!
CiteșteUnii copii reacţionează foarte bine la a asculta poveşti, pe care le putem spune în orice formă: oral, scris, cu ajutorul marionetelor. Le citim sau le inventăm, eventual le punem în scenă, dar lăsându-le finalul deschis. Ele sunt însuşite de copil, care pătrunde în ele şi le construieşte mai departe. În final, el va desena ceea ce şi-a imaginat. Astfel de incursiuni imaginare se numesc exerciţii de fantezie ghidată.
CiteșteMulţi părinți se panichează în faţa constatării că micuţii lor împletesc adevărul şi “minciuna”, construind poveşti frumoase, dar ireale. Îngrijorările părinţilor au în prim-plan tendinţa copilului de a denatura adevărul şi abilitatea lui de a se conecta la realitate. Fantezia copiilor este însă, până la un punct, un aspect firesc şi necesar în creşterea lor emoţională.
CiteșteÎntre anii 1930-1940, psihologii Kenneth B. Clark și Mamie P. Clark au realizat experimentul cunoscut sub numele de "Testul păpușii". Subiecților, 253 de copii, li se prezentau păpuși identice ca trăsături, dar care prezentau o diferență – culoarea pielii și a părului și li se cerea să aleagă păpușa cu care le place mai mult să se joace, păpușa care e mai frumoasă, păpușa care e rea etc.
CiteșteNe putem aştepta ca un copil să dea propriile roade, abia după ce am pregătit mediul, am semănat şi apoi am îngrijit copilul, îndeajuns de atent şi de mult timp. Să nu ne grăbim: copilul are nevoie întâi de îngrijire emoţională, de modelare comportamentală şi de timp, înainte de a deveni autonom şi pe măsură ce devine astfel.
Citește“Mami, NU pot!” şi „Eu NU vreau!” sună foarte diferit pentru urechile adultului. Dar nu întotdeauna şi pentru copil. Pentru copiii mici, deseori şi pentru cei mari, e mai puţin clar dacă nu vor sau nu pot. Ce e clar aici, este NU-ul.
CiteșteMultora dintre noi li s-a spus la un moment dat că e ceva normal pentru copii să nu îşi amintească mai nimic din ceea ce li se întâmplă până în jurul vârstei de 2 ani.
CiteșteCreierul nostru are o capacitate incredibilă de a face legături. Cineva sau ceva care îi aminteşte creierului de o situaţie traumatică – un miros, un cântec, o persoană.
CiteșteCând un copil este certat, o imagine a privirii dezaprobatoare a celui care ceartă rămâne stocată în zona laterală a sistemului limbic din creier.
Citește